marți, 26 ianuarie 2010

de ce e bine sa ai frati

In 31, luna asta e ziua fratelui meu. Si pentru ce sunt fratii pe lumea asta, daca nu sa le arate tuturor ce defecte ai si sa le povesteasca cele mai rusinoase amintiri din copilaria ta. Dar asta e o alta poveste.
De cand suntem mici singurul nostru scop in viata a fost sa ne "indulcim" viata fiecaruia. Chiar si acu, cand am crescut, nu ne putem dezobisnui de acest frumos obicei.
Acum cativa ani ma duc la ziua lui. Ma imbrac frumos, ma aranjez, aduc cadouri, intr-un cuvant fac tot ce se face atunci cand se sarbatoreste un eveniment. Ajung la el il pup, ii spun "la multi ani" si ii urez numai de bine. Ma intampina cu replica lui obisnuita "Iar te-ai ingrasat", replica pe care o las sa treaca de la mine, fericita ca am devenit imuna la atacurile lui prietenoase.
Petrecerea normala. Prieteni bautura si discutii filosofice pana in dimineata. Fratele meu are doua subiecte preferate: telefoanele si calculatoarele. La amandoua sunt mai mult decat afoana. Va dati seama ca de fiecare data ma uit ca vaca la poarta noua si ma chinui sa par interesata, ca doar nu o sa ii stric cheful chiar de ziua lui.
A doua zi a urmat continuarea. Aceiasi prieteni, aceeasi bautura, aceleasi povesti. In timp ce eu nu stiam cum sa imi ascund cascatul de incopetenta in calculatoare, "desteptul" de frate-miu zice "Vreti sa va pun un film? E super tare!" Va dati seama ca am sarit de pe scaun si am fost cu gura cea mai mare de acolo aproband asemenea idee geniala. "In sfarsit ceva la care chiar ma pricep". Ba chiar, spre rusinea mea, am si convins vreo doi calculatoristi sa se joineasca cu mine.
Incantat ca toata lumea e de acord, fratele meu cel dragut, parca si acum ii vad ranjetul pana la urechi, pune filmuletul.
Si Doamne ce imi vad ochisorii si ce imi nenorocesc urechile! In prim plan apar chiar eu, tocmai eu, im dormitorul pe care mi-l dadusera cu o noapte inainte, culcata pe spate si sforaind din toate madularele si pe toate vocile posibile. Eu, o fiinta delicata, daca nu in fizic, atunci in suflet, faceam de rusine intreaga echipa natioanala de ruygbisti. Ba chiar fara sa exagerez, as fi putut supune prin ragetele mele toata suflarea unei intrgi paduri amazoniene.
Nu spun ca toata audienta era pe jos de atata ras iar frate-miu, desi nemernicul mai asistase odata la scena atunci cand ma filmase, se tinea de burta cu o mana iar cu alta isi stergea lacrimile. Si ca totul sa fie si mai frumos, ma intorc in somn, pe filmulet, desigur, si incep sa miaun. Acuma nu chiar mieunam, dar sforaitul meu aducea a asa ceva. Am crezut ca intru in pamant de rusine. Auditoriul nu stia unde sa isi imparta privirele. Se uitau ba la filmulet ba la mine, de parca eram cine stie ce animal exotic.
In asemenea situatii ce poti sa faci. Sa ma inrosesc mai tare? Credeti-ma pe cuvant, ca nu se putea, asa ca am refuzat sa ma retrag, ca o lasa in dormitor si am inceput si eu sa rad, injurandu-l in acelasi timp pe frate-miu.
Si in ziua de azi multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a facut vedeta pe You tube, asa cum mi-a promis.
La multi ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu