superman in actiune

Azi e cheful de 33 de ani a nashului meu, ala care nu are blog. Desi ne-a criticat ca ne-am facut blog ca sa scriem despre el, nu ne putem abtine, pentru ca face ce face si tot i se intampla cate ceva. La cheful lui a chemat toti finii, pentru ca numai el si Jiji Becali are ca hobby-uri nasitul.
La fiecare chef, dupa ce bea bine, Nasul meu incepe sa survoleze tot spatiul pe care il are la dispozitie, adica da ture peste ture in sus si in jos, in dreapta si in stanga, de jur imprejurul scaunelor, de frica sa nu cada la datorie. Mai pe scurt, fiind Nashul tuturor ii este teama sa nu se faca de rusine si sa adoarma te miri pe unde, asa ca da ture, vezi Doamne sa ne impresioneze cu vitejia lui.
Avand asemenea backround, noi, ca fini buni ce suntem, de ziua lui i-am cumparat un costum de Superman. Nu i-a venit sa creada: "Voi sunteti sanatosi la cap? Bata-va sa va bata!"
Acum pentru ca desi costumul era prevazut cu muschiuleti care se mulau perfect peste burta lui proeminenta, nu era prevazuta cu "dotarea" necesara. Cealalta cotcodacitoare, nevasta supermanului, a rezolvat imediat problema si i-a strecurat, spre distarctia noastra, ditamai prosopul, ca de, e Superman, nu? Dar mai bine las imaginile sa vorbeasca.

cum ne-am cunoscut

Eram noi un el si o ea, printre mai multi ei si ele, in unul dintre balcoanele caminului 7. Beam, povesteam si pipam. Faceam, mai pe scurt, tot ce fac niste studenti in anul intai fara grija sesiunii.
La un moment dat toti se retrag care pe unde si raman eu cu el. Eram colegi de facultate, deci am avut ce povesti. Si am povestit. Eram asa incantata ca in sfarsit ma asculta cineva fara sa dea semne de plictiseala si fara sa ma intrerupa! La un moment dat il aud ca zice ceva, nu am inteles prea bine ce. Brusc, ma pupa. Adica imi da o stampila, mai sa cad pe spate. Nu prea mi-am dat seama ce-i cu faza asta si cum niciodata nu ma gandisem la el ca un "posibil", am lasat sa treaca de la mine. De ce sa stric o relatie de colegialitate cu intrebari de genul "De ce?", "Cum de?". Si am continuat sa povestesc. Brusc, iar ma pupa. De data asta pe bune. Acum ce sa fac, l-am pupat si eu. Adevarul e ca saruta destul de bine asa ca... Si de atunci suntem impreuna.
Acum sa va spun aceeasi poveste din alt punct de vedere.
Ganditi-va ca ati baut putin. Putin mai mult. In plus stai si langa o moldoveanca careia ii turuie gura ca o morisca si nici nu intelegi ce spune. Dar nimic! In asemenea conditii ce poate sa faca omul? Se culca si doarme bine vreme de cateva ore. La un moment dat, Dansul, viseaza urat. Avea in camera un teanc de vase nespalate si stia ca nu are ce face si trebuie sa le spele. Un adevarat cosmar. Si asa de crunt a fost cosmarul, ca s-a trezit din spomn strigand la colegul de camera :"Ba tu le speli". Brusc si-a dat seama ca nu e in patutul lui, ci in balcon cu o fata oarecare care povestea ceva, Dumnezeu stie ce. Acum, ca sa nu isi dea seama ca el a adormit, saruta fata aia, adica pe JE, inca buimac si inca intrebandu-se ce cauta el acolo. Vazand ca nu primeste nici un raspuns, spiritul de cocos s-a trezit in el si a trecut la atac. "Adica cum, eu o pup si asta nu are nici pe dracu?"
Si atunci a trecut la lucruri serioase. Si cum v-am spus ne-am sarutat in tot ce a mai ramas din noapte. Problema lui cea mai mare a fost cand s-a intors in camera si si-a dat seama de ce statuse pe balcon cu mine dupa ce toata lumea plecase. Voia sa imi faca lipeala cu un prieten de al lui. Planul sau era sa imi vorbeasca ce fat-frumos ma asteapta la camera 9. Ghinion!

"mamica" noastra cea de toate zilele

Daca ne place ceva noua femeilor este sa barfim. Desi multe dintre noi neaga, acesta e adevarul gol golut si cine spune ca nu o face, minte. Gasim o victima si incepem prin remarci mai mult sau mai putin binevoitoare sa o analizam, pe toate partile, sa o disecam pana la ultimul starmos si apoi sa ii punem o stampila. La noi la firma, desi e criza, se fac angajari. Va dati seama, ca avem material mai mult decat e nevoie.
In fiecare zi se perinda tot felul de personaje, bine imbracate, asa cum trebuie, sa sustina interviu. Faza nasoala, pentru ei, este ca noi avem la HR, angajate numai femei. Poate si din acest motiv nu au fost chemate pipitele care si-au pus la CV poze in costume de baie sub care era scris "PUIUT" sau PITI". Cat de desteapta poti fi sa faci o treaba ca asta!
Alti "inteligenti" in ale informaticii si-au scris la abilitati "EXPERT MESSENGER". Dhaa! Mare e gradina ta Doamne!
Trecand peste asta, cum va spuneam la noi in firma apar in fiecare zi personaje noi. Si cum asa mare lucru nu poate trece neobservat, toata lumea baieti si fete, fumatori si nefumatori, ne luam pauze cat mai dese ca sa privim cu discretie persoanele care intra pe usa HR-ului.
Nu stiu cum se face, insa, spre disperarea noastra, dar nu s-a prezentat nici un tip dragut la care sa ne clatim si noi ochisorii nostri si pe care sa il barfim de dupa monitoare. Numai uratanii unul si unul, trasi parca toti la indigo. Colegii nostri au avut noroc. Numai bunaciuni la care si sa le cauti un semn de celulita nu puteai, desi credeti-ne, am incercat, au trecut pragul firmei. Sa mori de ciuda, nu alta!
Ieri ne-am adunat, potrivit ritualului, la spectacol. Si Doamne-ti-multam am avut. Pe poarta firmei intra o zdrahoanca de femeie 1.80, cred, 100 kg pe putin, care cara o geanta in mana de parca ar fi fost un sac de cartofi.
"Aici e XXXXXX?", racneste la noi, de parca nu ar fi vazut semnul mare al firmei pus pe cladire.
"Da", raspundem toti in cor, ca la gradinita.
"Hai odata, mai stau mult dupa tine?!", zbiara ea la chestia din spatele ei.
Chestia era un tip la vreo 22 de ani, fapt ce l-am aflat ulterior, care isi taraia diplomatul cu capul plecat in pamant.
Imediat ce au intrat la HR ne-am napustit toti buluc inautru, sperand sa auzim ceva din ce se petrece la HR. Nimic! Curiozitatea era mare, va dati seama, mai ales ca am vazut cu totii ca zdrahoanca intrase impreuna cu copilul la interviu.
Nu trec 15 min, ca am primit beep de la un fumator. Ne-am repezit cu totiii intr-o imbulzeala mai mult sau mai putin organizata afara. Femeia se oprise la poarta si tipa la baiat din toti rarunchii: "Vezi daca esti prost!", si pleaca. Nu trec 5 minute si apar fetele de la HR facandu-si cruce dupa cruce. Mai aveam putin si explodam de curiozitate.
Greu s-au lasat convine, ba ca nu e deontologic, ba cu nu se cade, dar stiti cum suntem noi femeile, ne arde pe dinauntru daca nu impartasim cuiva asemenea gen de informatii. Bineinteles ca noi eram acolo pregatiti sa stingem incediul.
"Mamica" intrase, intradevar cu baiatul la interviu. Primul cuvant pe care l-a spus:
"Cat ii dat salariu?
Pai Doamna, sa vedem intai ce stie.
Stie sa faca de toate. Orice! Cat ii salariul?
Ce facultate ai terminat?
Auzi Domnisorico, tu cu mine tratezi nu cu el, ce crezi ca am venit aici degeaba? Cat il platiti pe luna? V-am zis ca stie sa faca de toate!
Doamna in asemenea conditii nu putem tine interviul. Cu el vrem sa vorbim.
Ba cumine vorbiti.Cat ii salariul?
Imi pare rau dar nu putem continua. Va sunam noi, in cazul in care mai fac angajari."
"Da. tu, imi povsteste colega, nu l-a lasat sa zica nimic. In plus cand a iesit din prost nu l-a scos. Si el chiar nu a rostit nici o vorba.
Stai linistita, o informez eu, ca si la poarta a zbierat la el".
Apoi sa vezi ce barfe au ieit din asta: Sta cu maica-sa, care il controleaza in fiecare zi la batistuta. Se va insura cu o femeie exact ca "mamica", pe care tot ea o va alege. In noaptea nuntii "mamica" va sta in capul patului si ii va ordona sa se "scoale" si sa "intre". La 30 de ani isi va schimba numele in Ted Bundy.
Stampila: Saracul...!

nashul meu cel norocos

Nu stiu cum se face, dar nashul meu, Greuceanu, intra tot timpul in belele. Marti trebuia sa plece in Spania, impreuna cu familia, nevasta si cei doi copii, sa (surpriza, surpriza) mai boteze un copil. Unii sunt de profesie medici, avocati, someri. Greuceanu este Nash. Asta ii place si asta face. Cred ca are atatea fini, ca le-a pierdut numarul.
Cealalta cotcodacitoare, asa cum suntem noi femeile, a calcat si a spalat o saptamana intreaga inainte de plecare. Ba chiar, pentru ca stia ca barbatului ei tot timpul i se intampla cate ceva cand pleaca in starinatate, a imprumutat geamantane, care sa nu miroase a carnati, si a avut grija ca acestea sa nu contina ceva pentru care sa fie opriti la aeroport. Tone de Pampers au fost impachetate. Rochite cu volanase pentru fetite, cadouri pentru fini, toate au fost frumos aranjate in bagajele bine cantarite, pentru ca orice Kilogram in plus ii costa 10 Euro.
Ajung in Cluj la aeroport in timp util. Se duc frumos la ghiseu si prezinta actele. Si atucni a inceput tragedia. Copiii nu erau trecuti pe pasaport. Adevarul e ca la asta nu s-a gandit nimeni. Totul a fost planificat la sange. dar de acest mic "amanunt" nuimeni nu si-a adus aminte. Pai daca suntem in Uniunea Europeana si toti circula numai cu buletinul, la ce trebuie pasaport? Cotcodacitoarea noastra era disperata. Acum ce facem? Piticul, cel mare intreba gingas: Mami nu mai mergem in Spania? Nashul meu se gandea la o solutie: Cine va trebuie sa plece, dar cine? Numai piticul ce mic nu avea nici o treaba si molfaia fericita la suzeta.
Ieri ma duc in vizita la ei si mare mi-a fost surprinderae cand l-am vazut pe nashul meu cel drag dand cu mopul in living. Am lasat-o pe ea sa plece ca eu am tot plecat din tara. Dar sa stiti ca e greu cu doi copii acasa. Nu mai pot. Nu am crezut ca va fi asa de greu.