Nu stiu cum se face, dar nashul meu, Greuceanu, intra tot timpul in belele. Marti trebuia sa plece in Spania, impreuna cu familia, nevasta si cei doi copii, sa (surpriza, surpriza) mai boteze un copil. Unii sunt de profesie medici, avocati, someri. Greuceanu este Nash. Asta ii place si asta face. Cred ca are atatea fini, ca le-a pierdut numarul.
Cealalta cotcodacitoare, asa cum suntem noi femeile, a calcat si a spalat o saptamana intreaga inainte de plecare. Ba chiar, pentru ca stia ca barbatului ei tot timpul i se intampla cate ceva cand pleaca in starinatate, a imprumutat geamantane, care sa nu miroase a carnati, si a avut grija ca acestea sa nu contina ceva pentru care sa fie opriti la aeroport. Tone de Pampers au fost impachetate. Rochite cu volanase pentru fetite, cadouri pentru fini, toate au fost frumos aranjate in bagajele bine cantarite, pentru ca orice Kilogram in plus ii costa 10 Euro.
Ajung in Cluj la aeroport in timp util. Se duc frumos la ghiseu si prezinta actele. Si atucni a inceput tragedia. Copiii nu erau trecuti pe pasaport. Adevarul e ca la asta nu s-a gandit nimeni. Totul a fost planificat la sange. dar de acest mic "amanunt" nuimeni nu si-a adus aminte. Pai daca suntem in Uniunea Europeana si toti circula numai cu buletinul, la ce trebuie pasaport? Cotcodacitoarea noastra era disperata. Acum ce facem? Piticul, cel mare intreba gingas: Mami nu mai mergem in Spania? Nashul meu se gandea la o solutie: Cine va trebuie sa plece, dar cine? Numai piticul ce mic nu avea nici o treaba si molfaia fericita la suzeta.
Ieri ma duc in vizita la ei si mare mi-a fost surprinderae cand l-am vazut pe nashul meu cel drag dand cu mopul in living. Am lasat-o pe ea sa plece ca eu am tot plecat din tara. Dar sa stiti ca e greu cu doi copii acasa. Nu mai pot. Nu am crezut ca va fi asa de greu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu